|
magura
Administrator
| Data inscrierii: 16/Ian/2010 |
| Mesaje: 2 |
|
|
|
Cea mai veche menţiune despre existenţa unor artefacte preistorice la Măgura Uroiului este de la sfârşitul secolului al XIX-lea, îndată ce G. Téglás a afirmat că primele comunităţi preistorice au pătruns pe Valea Mureşului.
I. Marţian, într-un studiu arheologic publicat în 1921, a menţionat existenţa unei fortificaţii pe Măgura Uroiului, pe care a atribuit-o dacilor. Repertorium-ul publicat de M. Roska semnalează fragmente ceramice aparţinând culturii Wittenberg, ca de exemplu şi descoperirea a două celturi de tip transilvănean pe Dealul Uroiului. În monografia regiunii Hunedoara, Octavian Floca a descris zona Măgurii Uroiului ca fiind locuită încă din preistorie. De asemenea, a adus în discuţie existenţa unui castru roman şi a cetăţii medievale pe terasa din stânga dealului, spunând că ultima a fost distrusă în secolul al XVII-lea. În anii `70 unele descoperiri întâmplătoare au pus în evidenţă urme ale epocii romane şi bizantine.
În cadrul unui program de prospecţii aeriene, ce vizau Valea Mureşului mijlociu, profesorul W. S. Hanson de la Universitatea din Glasgow şi I. A. Oltean au conceput o înșiruire de fotografii aeriene la sfârşitul anilor `90, printre care se regăseşte şi zona Măgurii Uroiului. În urma interpretării acestor fotografii, autorii sugerează că fortificaţia existentă pe dealul Măgura Uroiului ar aparţine primei perioade a epocii fierului.
În anul 2001 s-a făcut un pas cândva în cunoaşterea acestei zone, în condiţiile efectuării unei săpături de salvare pe Terasa I, poziţionată la baza Măgurii Uroiului, în partea sa estică. În acel an au fost făcute câteva sondaje, precum şi o secţiune care a avut drept obiectiv cercetarea fortificaţiei care închidea în zona de est platoul. Deşi îngreunată de condiţiile de iarnă în care a fost desfăşurată cercetarea, aceasta a atestat prezenţa unei locuiri databile la începutul epocii fierului şi în epoca dacică. Materialul, constând din fragmente ceramice în mare parte negre lucioase cu decor canelat se încadrează în orizontul cunoscut, Gáva-Holihrady. De asemenea, au fost descoperite figurine zoomorfe ce se încadrează tipologic în plastica orizontului sus menţionat. Materialele de epocă dacică au fost sporadice şi constau din fragmente de vase lucrate cu mâna. De asemenea, în periegheza creată anterior a fost descoperit un fragment de vas lobat, aparţinând epocii bronzului (cultura Wittenberg).
În primăvara anului 2003, de pe Terasa a II-a au fost recuperate o parte din piesele aparţinând unui depozit de bronzuri, constând în fragmente de celturi, seceri, cuţite, fierăstraie, brăţări, spadă, precum şi componente greu de identificat. Sondajul şi mai pe urmă cercetarea sistematică, efectuate în locul descoperirii depozitului au pus în evidenţă şi prezenţa unui nivel de locuire mai vechi, respectiv existenţa unei locuinţe eneolitice, aparţinând culturii Coţofeni, faza a II-a.
Având în vedere insuficienta cunoaştere a primei epoci a fierului în România, precum şi cumularea de date din ultimii ani, în 2003 a fost demarată cercetarea sistematică a întregii zone. În acest scop au fost trasate două magistrale, Mg1 (111x3 m) şi Mg2 (100x3 m), având drept obiectiv cercetarea fortificaţiei şi a platoului din spatele acesteia. În capătul estic al magistralei Mg1 (metrii 1-12), a fost surprinsă fortificaţia, în partea ei superioară fiind identificată o structură din piatră de andezit-augit. Imediat în spatele acestei fortificaţii se afla un şanţ, probabil contemporan (tranşeu). Pe aceeaşi magistrală au mai fost practicate trei casete, în una dintre astea fiind surprinse resturile unei locuinţe, inventarul ceramic indicând apartenenţa ei la epoca bronzului. În paralel, a fost curăţată şi săpată până la solul viu secţiunea S1/2001, aflată în afara celor două magistrale. În această secţiune au fost identificate, sub nivelul de piatră, o succesiune de complexe: gropi, locuinţe din care s-au păstrat vetrele şi urmele structurii de lemn. Materialul provenit din aceste complexe, constând din fragmente ceramice, osteologice şi de bronz, aparţine începutului primei epoci a fierului.
Campania arheologică din vara anului 2004 a avut ca obiectiv cercetarea integrală a uneia din locuinţele descoperite în S1/2001 şi a posibilului şanţ din faţa valului. Astfel, au fost trasate două secţiuni: S2/2004 paralelă cu S1/2001, având martor de 1m şi S3/2004 în prolongația S1/2001, cu martor de 2 m în exteriorul fortificaţiei. În locuinţa de sub fortificaţie a fost descoperit material ceramic similar cu cel din S1/2001, fragmente osteologice şi obiecte de bronz, fiind observate urme ale structurii de lemn a locuinţei. În partea de est a secţiunii S3/2004 a fost descoperit un perete de chirpic şi fragmente de vase sparte pe loc, indicând un complex notat L1. În colţul sud-vestic al aceleiaşi secţiuni, a apărut o aglomerare de pietre căzute din fortificaţie. Imediat sub pietre s-a delimitat stratul de cultură ce aparţine epocii dacice. Materialul arheologic din L1 constă din fragmente ceramice, resturi osteologice, scoici, majoritatea foarte arse, ceea ce indică o distrugere violentă. Complexul, cu vase sparte pe loc, aparţine epocii dacice: din inventar fac parte vase lucrate cu mâna, din pastă grosieră şi vase lucrate la roată din pastă fină, de culoare cenuşie. În exteriorul complexului a fost înregistrată o vatră distrusă şi o structură de piatră.
|
